Cancerul pulmonar

Cancerul pulmonar, sau mai corect, cancerul bronhopulmonar este o afecțiune caracterizată de înmulţirea necontrolată a celulelor din mucoasa prezentă pe arborele traheo-bronşic; această afecțiune este destul de agresivă şi rapid evolutivă. Celule canceroase, se grupează formând ciorchine – numite tumori -, care se pot dezvolta atât în interiorul bronhiilor, cât şi în afara lor spre ţesutul pulmonar, formând o tumoră pulmonară primară. De la acest nivel, celulele canceroase se pot desprinde, trec în sânge sau în circulaţia limfatică şi se pot fixa şi creşte în alte zone ale corpului (de ex: în oase) , unde generează o tumoră secundară sau metastază. Cancerul pulmonar este unul dintre cele mai frecvente tipuri de cancer din lume. În România, atât cu privire la cazurile noi dar şi la mortalitate, cancerul pulmonar reprezintă cea mai frecventă formă la bărbaţi şi ocupă locul al patrulea la femei.

Factori de risc.

Fumătorii şi foştii fumători au un risc crescut de a se îmbolnăvi: statisticile indică faptul că peste 90% dintre persoanele diagnosticate cu cancer bronhopulmonar au fost sau sunt fumători curenţi. Riscul de îmbolnăvire la fumători este de 30 de ori mai mare şi este corelat cu doza cumulativă exprimată în numărul de pachete fumate pe zi înmulţit cu numărul de ani. Fumul de ţigară conţine o serie de substanţe organice cu efect cancerigen ca hidrocarburile aromatice, nitrosaminele, hidrazinele etc. Inhalarea pasivă a fumului de ţigară este la fel de nocivă ca fumatul activ. În afară de fumat, mai există numeroşi factori incriminanţi care măresc riscul de apariţie a bolii, ca: expunerea la un fond chimic la locul de muncă sau în mediul în care trăim – azbest, radon, arsenic, produse petroliere, gaze de eşapament, fibre sintetice şi multe altele. Expunerea profesională sau accidentală la radiaţiile ionizante măreşte riscul de apariţie a bolii. Afecțiuni pulmonare preexistente pot mări incidența acestui tip de cancer, precum și predispoziția genetică (cazuri de cancer existând în familie).

Tipuri de cancer pulmonar.

Trei sferturi din cancerele pulmonare au originea în mucoasa care tapetează bronşiile mari, fiind accesibile bronhoscopiei. O pătrime din cazuri sunt localizate periferic, la nivelul ultimelor ramificaţii ale bronşiilor. Există mai multe tipuri de cancer pulmonar, dar, în general, se disting două categorii: cancerul pulmonar cu celule mici (CPCM) în circa 25% din cazuri și cancerul pulmonar fără celule mici – non-microcelular (CPNMC) în circa 75% din cazuri. Există forme mai rare numite tumori carcinoide (carcinoidul tipic şi atipic) sau forme mixte. Fiecare provine din diferite tipuri de celule anormale. La rândul lor, fiecare dintre aceste categorii se subdivid în alte tipuri, în funcție de evoluția și patologia celulelor canceroase dezvoltate.

Simptome specifice cancerului pulmonar.

Există o varietate de senzaţii care preced apariţia cancerului pulmonar. Următoarele simptome pot fi de interes în diagnosticarea unui cancer pulmonar: infecţii pulmonare repetate care nu răspund la antibiotice în decurs de trei săptămâni, creşterea intensităţii tusei, creşterea cantităţii de flegmă/spută produsă,spută de culoare sângerie, pierderea vocii, deşi gâtul pare sănătos, greutate în respiraţie, dureri în piept,umflături faciale şi/sau în gât, pierdere în greutate / oboseală inexplicabilă. Diagnosticul şi tratamentul cancerului pulmonar poate fi complicat deoarece boala este extrem de mobilă. Aceasta înseamnă că adesea se răspândeşte în alte zone şi organe din corp. Se poate întâmpla ca tumora pulmonară să nu cauzeze probleme, ci metastazele răspândite în alte zone ale corpului să vă alerteze.

Testele pentru depistarea cancerului pulmonar.

Există numeroase metode de depistare a cancerului bronhopulmonar, specifice particularităţilor individuale de manifestare a bolii. Există o varietate destul de largă de teste pe care medicul le poate utiliza pentru a determina prezența cancerului pulmonar.

Astfel, acesta poate fi relevat prin efectuare de teste de sânge (pot ajuta în aprecierea stării generale de sănătate şi a posibilei răspândiri a cancerului pulmonar), prin radiografia osoasă, care, după injectarea în venă a unei mici cantități de substanță radioactivă, evidenţiază orice zonă a oaselor care a fost afectată de cancer, traume sau inflamaţii sau prin bronhoscopie.

Aceasta presupune examinarea, fotografierea şi recoltarea prin biopsie – când este posibil – a unei mici cantităţi de ţesut din interiorul plămânilor / bronhiilor. Proba poate fi malignă (canceroasă), sau benignă. În această fază se poate stabili tipul de cancer pulmonar. Radiografia toracică este o radiografie la nivelul pieptului care poate, uneori, să evidenţieze afecţiuni inflamatorii, infecţii, cicatrici sau excrescenţe.

Mai relevantă, radiografia CT (tomografie computerizată) este o radiografie care arată o imagine tridimensională a organelor corpului. Sesizează apariţia metastazelor la alte organe şi eventuala afectare a nodulilor limfatici sau a vaselor de sânge. Uneori se administrează un lichid pentru evidenţierea anumitor organe. Testele de funcţionare a plămânilor stabilesc buna funcţionare a plămânilor și ajută la alegerea tratamentului adecvat – chirurgie, chimio-/radioterapie, sau evidenţiază alte boli pulmonare active.

Mediastinoscopia este o procedură chirurgicală pentru a examina nodulii limfatici de sub osul pieptului. Acest test cere o anestezie generală şi o scurtă internare. Radiografia RMN (rezonanţă magnetică nucleară) este o radiografiere cu un aparat, asemănător tomografiei computerizate, care oferă o imagine tridimensională prin utilizarea unui câmp magnetic, în locul razelor X.

Radiografia PET (tomografie cu emisie de pozitroni) conduce la obţinerea unei radiografii care oferă imagini ale tumorilor maligne din tot corpul. Radiografia PET ar trebui efectuată înainte de intervenţia chirurgicală şi radioterapia radicală, pentru a vă asigura de eficienţa unui tratament curativ (radiografia PET este mai exactă decât tomografia computerizată).

O analiză de spută poate ajuta la stabilirea existenţei infecţiei sau a sângelui în spută. Ultrasunetele pot crea, de asemenea, o vizualizare a interiorului corpului. Se foloseşte în examinarea rinichilor, ficatului şi plămânului. Este utilizată adesea pentru a determina existenţa lichidului în plămâni.

Tratamentul cancerului pulmonar.

Există o mare diversitate de tratamente, adecvate diferitelor tipuri de cancer. Deşi cancerul pulmonar se dezvoltă frecvent într-un singur loc în plămân, se poate răspândi în alte arii ale corpului. Cele mai comune locuri de răspândire sunt ganglionii limfatici, oasele, ficatul şi creierul. Uneori, ganglionii limfatici apropiaţi de centrul pieptului sunt afectaţi iniţial şi de acolo se răspândesc prin circulaţia sangvină, generând metastaze. Este important de stabilit dacă vreo metastază este prezentă la diagnostic, aceasta ajutând în alegerea tratamentului optim.

Următoarele simptome sunt uneori asociate cu răspândirea bolii:

· Dureri de cap frecvente

· Înceţoşarea privirii

· Dureri de oase, de exemplu coaste, picioare, braţe

· Slăbiciune/amorţeală în picioare

· Icter (îngălbenirea pielii şi a mucoaselor)

· Excrescenţe pe piele

Există trei tipuri de tratamente folosite în managementul cancerului bronhopulmonar: chirurgia, radioterapia (tratamentul cu raze X) şi chimioterapia (administrare de medicamente citostatice). Alegerea tratamentului, se face urmărind eficienţa maximă şi efectele secundare minime. Primele decizii care trebuie luate în privinţa cancerului pulmonar se referă la existenţa şanselor de vindecare – tratament curativ. Dacă acest lucru nu este posibil, se încearcă reducerea tumorii şi întârzierea recurenţei (reapariţiei bolii) pentru un timp cât mai lung.

  1. Chirurgia aplicată în cancerul pulmonar. Pentru cancerul pulmonar fără celule mici – non microcelular se recomandă în general tratament chirurgical, pentru că tumora aceasta creşte mai încet. Cancerul pulmonar cu celule mici poate fi îndepărtat doar dacă boala este într-o fază de dezvoltare incipientă. Un chirurg specializat, experimentat va încerca întotdeauna să opereze, când este posibil. Există trei tipuri de operaţii pentru cancerul pulmonar: Lobectomia – aplicată tumorilor localizate într-un singur lob al plămânului. · Pneumonectomia – care constă în îndepărtarea unui plămân întreg. · Rezecţia capetelor – îndepărtarea nodulilor mici. Este procedura preferată, dacă starea generală nu permite o operaţie mai extinsă.
  2. Chimioterapia pentru cancerul pulmonar. Chimioterapia este tratamentul medicamentos indicat în cancer. Medicamentele – numite citostatice – distrug celulele canceroase, având efecte reduse asupra celulelor normale. Există multe tipuri diferite de medicamente chimioterapice care se folosesc individual sau în combinaţii. Chimioterapia este tratament standard în cancerul pulmonar cu celule mici (CPCM), în care celulele cresc repede şi se pot răspândi chiar în stadiile incipiente ale bolii, ducând la apariţia de metastaze. Medicamentele chimioterapice se administrează intravenos şi atacă celulele canceroase din întreg organismul. De obicei, aceasta conduce la o reducere a simptomelor şi o ameliorare a bolii.
  3. Radioterapia pentru cancerul pulmonar. Radioterapie este un termen general pentru tratamentul cancerului cu raze X. Iradierea distruge celulele canceroase şi poate fi combinată cu intervenţia chirurgicală şi/sau chimioterapia. Radioterapia poate fi administrată din afara corpului (radioterapie externă) prin direcţionarea razelor X în zona afectată – aparatele cel mai frecvent utilizate sunt acceleratorii liniari – sau prin implantarea unei cantităţi mici de substanţe radioactive în interiorul plămânului (brahiterapie).

Terapiile complementare.

Cunoscute şi sub denumirea de terapii alternative, pot ajuta la controlarea simptomelor şi la îmbunătăţirea calităţii vieţii. Terapiile complementare pot fi folosite în acelaşi timp cu tratamentele convenţionale precum intervenţiile chirurgicale, radio- şi chimioterapia. Ele folosesc puterea de vindecare a naturii şi stimulează abilitatea naturală a corpului de a se vindeca. Vizează tratamentul întregii persoane, din punct de vedere fizic, spiritual şi social. Terapiile complementare pot fi de ajutor în reducerea durerii sau a altor simptome. Este important să aveţi acceptul doctorului înainte de a începe o terapie complementară, deoarece poate să interfereze cu unele tratamente sau medicamente pe care le luaţi.

Ai ceva de adăugat?...

*